Livada cimitirului

Mergeam, într-o livada verde

Cu gard frumos, cum se vede

Gardul îmrejurul e cu mahale

Ce mă îndreptam din vale.

Intrase'm şi'n mahala mea

Şi o poartă maluită avea;

Pe ea intrase'm incet pe ea

Şi un prun tânar rod avea.

Rupând o pruna de pe copac

Şi gustand rodul de veac

Se îmbrăcase culoarea caftanului

Se deschise calea spiţii neamului.

Văzând pomul rodit al tatălui

Mai apoi crucea neagră a bunelului

Şi un rand se lungea departe

Ca toate crucile erau înşirate.

Înşirate lângă alt rând alăturea

Celalt deacum e a mamei neam

Şi aşa era toată livada cu neam,

Că era îngrijită foarte rea.

Acea livadă era a veţii omului

Că era şi livadă şi cimitirul

Şi a întregului neam a Domnului

Cel ce ne mângâie cu Harul Lui.