Ora de limba română

-

Nu m-am purtat oare serios?

Ora, de limba română, am fost curios;

Temperamentut să fie mai curajos,

Atunci când emoţia te dă jos.

Şi nimeni nu poate fără emoţie,

Anul întreg de studenţie;

Se poate de tămăduit emoţia,

Este timpul când înveţi academia...

E momentul vieţii de-a cunoaşte,

Alte cunoştinţe noi neaşteptate.

Judecător cu cunoştinţe drepte;

Una din învăţătură, sunt experimente...

Toate găndurile sunt noi;

Ăştia studenţi sunt vioi.

Timpul trece ca vântul,

Omul nu-şi poate îndeplini gândul.

Anume studenţia învaţă,

Raţionamentul după viaţă;

Emoţia se mai cunoaşte la faţă...

Temperamentul, cunoştinţe

                           îşi acumulează.

Este viaţa omului prea scurtă.

Îndeplineşte şi tu o trudă;

Nu o trudă începută şi grea,

Dar, o ideie nouă, cei vrea!

Rari oameni aşa fac

E ora când învăţ ,,să fac”

A începe cu un mic atac

Poate cineva pune aţa în ac?

Toată truda e cum să fac un pic

Ăla ac e foarte mic

La urechea lui, nu pui nimic?

Aşteaptă aţa să apară...

Învaţă pe urmă la vară!

Nu sta pe gânduri şi îndeplineşte

Viziunea imaginii, ce se iveşte

Ăla, gând-unic cu sentimente.

Ţara e mică şi nu-i unde lucra

A învăţa e toată truda ta

Rana este când nu ştii, nici un fleac

E viaţa trecătoare şi cândva,

                           se rupe aţa de la ac.