Colţul de Rai*

Mi-se frânge inima în mine,

Când nu te văd Domne pe Tine,

Bate ritmul inimi, mai încet

Bătând la uşa Ta, un mic acet

Uşa dispare Doamne, cu păcatul

Că deacum, singur cu altul

Alta păcat mai mare Doamne

Ce să fac în faţa Ta – eu oare?

Î-mi pun speranţă în a Ta milostenie,

Ca să merg pe drum cu smerenie;

Pe drum ce duce spre Tine

Cu gândul de-a intra în mănăstire

Pe ultima răsuflare din viaţă

Mergând încet spre a Ta Faţă

Văzând, de departe cum răsare

Până când, nu voi avea nici o întrebare

Spre Tine Doamne cu nici-o ruşine

Ca să văd Faţa Ta Blândă

Şi pe maica Ta, fără faţa udă,

Care varsă lacrimi nenumărate

Pentru păcalele mele multe

Când în casa Ta voi intra

Să nu fie Doamne, cum voi vrea

Şi voia Ta, să fie pentru totdeauna,

Să nu mai fac păcate pentru una.

De-a intra într-un colţ de rai

Ca Faţa Ta să-o văd cum o ai

Şi bucuria Ta să-o simt,

Pentru a începe un nou timp.

Fără grijă, fără greutate

Ce Doamne, Tu le poţi pe toate

Dă-mi şi mie o lacrimă amară

Ca să şteargă haina rară.

Ce de la botez Mi-ai încrendinţat

Şi la academie M-ai învăţat

De-a mă pocăi de orce păcat

După cale lungă, ajută-mă neînduplecat.

Ca să încep lucrarea de ascet,

Să înflăcăreze râvna Ta în mine

Până voi scoate afară ce nu-i bine;

Tu, Doamne vei veni la uşă iar

Ca să cer mila Ta cu dar

Colţul de rai să-l dobândesc

Rătăcind pe drumurile ce se ivesc

Drumurile, spre Faţa Blândă, a Ta...

Unde voi găsi pe maica Ta

Cu flori din grădina Domnului

Unde şi eu să fiu, o floare a Lui;

Nu mare şi vestită, dar mică

Cu miros roditor şi adâncă

Pentru viaţa copiilor să lucească

În a lor gânduri ce se ivesc

Un cerşetător să-i întăresc

Doamne ai milă de noi

Cerînd în viaţă cu vioi

Şi nu după moarte,

Că judecata Domnului

                                nu poate.

* Pocăința