Misticul

O viata este!? Numai una?

Si pe ea, inca n-o cunosti!

Obstacolele te invata-ntr-una...

Ca raul din suflet sa-l izgonesti.

Rabdarea iti rapeste raul!

Ca desartaciunile te-au mahnit...

Si chinurile te-a indreptat la drumul,

La care sperai, de-a fi nebiruit.

Nadejdea noastra nu se stinge,

Spre viata care o asteptam,

Dar sufletul o mai invinge!

Si la speranta ne adresam.

Speranta pe Bojaca o avem,

Ca sufletul omului sa se elibereze;

Si rugaciunea sa o avem...

Ca-n inima patima sa nu se incuibeze.

Patima omului ravneste atunci...

Cand mintea omului se tulbura,

Sufletul intreaba:- Unde ma duci?

Ca patima in om se razbuna!

Razbunare ca a patimei...

Nu poti opri in niciun fel,

Cu gandul stai sub acoperemintei...

Spre scaparea Atotputernicului - El.

Scaparea noastra este unica...

Si un mielusel de cat avem,

Dragostea Lui e Atotputernica;

Si tainele Lui sa le aparam!

Tainele sa nu duca spre pierzanie

Si-n alte suflete sa le sadim,

Ca Mielul sta cu milostenie...

Ci dragortea Lui sa o slavim.

Dragostea Lui ne daruieste pace!

Si ne mangaie cu infinitate,

Ca sufletul tau acolo sa zace!

Sub acoperemantul Sau de-a cunoaste.

Acoperemantul ne uneste pe toti,

Intelepciunea Lui ne-o darueste...

Si cu o suflare sa fim uniti;

,,- Ca sa slavim unica dreptate!!!''

O, Treime i-ti multumeste sluga ta!

Ca am scapat de lacul si pacate...

Si intr-una la Tine ma voi ruga,

Ca sa nu cad, de la Tine departe.

                  Scanteia

A cazut o scantea in crestetul meu...

Oare ar fi aceasta de la Dumnezeu?

De la sfintii, viata lor am invatat,

Pentru a afla ce, s-a intamplat.

Nevointele trupesti e primul pas...

Cum sfintii filocalici asa au tras;

Indurerand pentru viata aproapelui,

Aratand de dragostea Domnului...

Postu, e o virtute spre inviere,

Ca trupul sa se curate de toxire;

Asa sfinti cu postul au iesit...

Si mai multe, zile Domnul le-a daruit.

Privegherea, e o vitrtute sufleteasca,

De-a invinge patimile; sa tisneasca,

Afara din trupul nostru muritor...

Ca sufletul e din vecii teofor.

Metaniile, e o miscare ocupationala,

Pentru o spiritualitate mai vesela

Ca sufletul in trup sa fie...

Spre vesnica a Domnului Imparatie.

Rabdarea necazului, este incercare...

Spune Sf. Ambrosie, de la manastire

Sa ne ingrijim mai mult de fii,

Si necazul nu va mai fii.

Boala trupeasca, e de la Dumnezeu

Spune Sf. Teofan in versetul meu:

,,Ca este o mucenicie pe pamant,

Si va fi rasplatita in locul sfant''.

Nevointele trupesti, e al doilea pas

Ce sfiinti pustiului asa au tras,

Sezand in muntii si traind singuri...

Spre viata raiului in a lor ganduri.

Pocainta, e schimbarea mintii in om

Cum Sf. Ioan Botezatorul o zisese:

,,Pocaiti-va, ca tot omul a mancat din pom''

Care nu toti o si apucase.

Meditatia, e contemplatie in Domnul...

O linistire ce se trimite in omul,

,,Citind din Scriptura Sfanta -

Si comparand locurile ce te incanta''.

Rugaciunea, se combina cu smerenia

Care progreseaza cu Impartasania

Picurand din a Domnului Har,

Care se naste un nou dar.

Lacrimile, este darul curatiriei

Care aduce sufletului duiosiei,

Si pe alti e mangai mult;

De la cel mic pana la adult.

Cantarea ingereasca, e multumire,

Pentru viata duhovniceasca cu marire;

Ca Duhul Sfant traieste in voi,

Daca cereti la Domnul cu vioi.

Ca ,,scanteia'' e roua de sus...

Care creste cu rostirea rug. lui Iisus,

Se delata in inima incet;

In vieta noua de ascet.

Ascetul, inca nu-i ascet adevarat,

Pana ce a eliminat tot viciu nenumarat,

Si Harul Duhului Sfant creste in el,

Spre multumirea Domnului Miel.

La Spovedanie, e sporirea Harului,

Ce Duhovnicul, te invata de-a Domnului

Te invata si din sfanta experienta

Si spune:,,Da, scanteia e din viata''.

    Colţul de Rai*

Mi-se frânge inima în mine,

Când nu te văd Domne pe Tine,

Bate ritmul inimi, mai încet

Bătând la uşa Ta, un mic acet

Uşa dispare Doamne, cu păcatul

Că deacum, singur cu altul

Alta păcat mai mare Doamne

Ce să fac în faţa Ta – eu oare?

Î-mi pun speranţă în a Ta milostenie,

Ca să merg pe drum cu smerenie;

Pe drum ce duce spre Tine

Cu gândul de-a intra în mănăstire

Pe ultima răsuflare din viaţă

Mergând încet spre a Ta Faţă

Văzând, de departe cum răsare

Până când, nu voi avea nici o întrebare

Spre Tine Doamne cu nici-o ruşine

Ca să văd Faţa Ta Blândă

Şi pe maica Ta, fără faţa udă,

Care varsă lacrimi nenumărate

Pentru păcalele mele multe

Când în casa Ta voi intra

Să nu fie Doamne, cum voi vrea

Şi voia Ta, să fie pentru totdeauna,

Să nu mai fac păcate pentru una.

De-a intra într-un colţ de rai

Ca Faţa Ta să-o văd cum o ai

Şi bucuria Ta să-o simt,

Pentru a începe un nou timp.

Fără grijă, fără greutate

Ce Doamne, Tu le poţi pe toate

Dă-mi şi mie o lacrimă amară

Ca să şteargă haina rară.

Ce de la botez Mi-ai încrendinţat

Şi la academie M-ai învăţat

De-a mă pocăi de orce păcat

După cale lungă, ajută-mă neînduplecat.

Ca să încep lucrarea de ascet,

Să înflăcăreze râvna Ta în mine

Până voi scoate afară ce nu-i bine;

Tu, Doamne vei veni la uşă iar

Ca să cer mila Ta cu dar

Colţul de rai să-l dobândesc

Rătăcind pe drumurile ce se ivesc

Drumurile, spre Faţa Blândă, a Ta...

Unde voi găsi pe maica Ta

Cu flori din grădina Domnului

Unde şi eu să fiu, o floare a Lui;

Nu mare şi vestită, dar mică

Cu miros roditor şi adâncă

Pentru viaţa copiilor să lucească

În a lor gânduri ce se ivesc

Un cerşetător să-i întăresc

Doamne ai milă de noi

Cerînd în viaţă cu vioi

Şi nu după moarte,

Că judecata Domnului

                                nu poate.

* Pocăința

     Domnul, Bun Prieten...

Domnul, bun prieten ne ajută...

Ne duce jugul, dar noi ne supărăm,

Că jugul e greu şi noi nu-l luăm;

Cu o savoslovie, sufletul să-L încântă.

Domnul, bun prieten ne ajută...

Iartă fărădelegiile noastre multe,

Care vrem să le îndurăm pe toate;

Fără a Domnului, ce e iscusinţă

                                                sfântă.

Domnul, bun prieten ne ajută...

Maica Lui ne plânge cu trudă,

Că noi fii ei, să nu mai audă;

Glasul conştiinţei, acelei sfântă.

Domnul, bun prieten ne ajută...

Ne mângâie cu multă căldură,

Dar, ne uităm la El cu multă ură;

Că străinul de lângă tine te uită.

Domnul, bun prieten ne ajută...

Seamănă cuvântul bun însufleţit,

Pentru roada virtuţilor însutit;

Ce aduce omului bucurie multă.

Domnul, bun prieten ne ajută...

Treziţi-vă din somnul adânc al morţii,

Că Domnul e Dumnezeu şi om al vieţii;

Îndeplineşte leneşule şi tu o trudă.